How i lost myself

Nu am mai scris de ceva timp , si nici nu am de gand sa o mai fac. Sa zicem ca postarea asta e update la ultima si probabil ultima
Am ajuns aici , in situatia asta , in ipostaza asta. Imi priveam reflexia printre picaturi de ploaie si faruri de masina si nu ma recunosteam. Ador sa fiu monstru sa nu imi pese de nimic , sa pot sa tip sau sa injur , sa reactionez cum simt fara sa imi pese de consecinte sau de sentimentele celorlalti ... dar nu am fost tot timpul asha . Candva eram un copil inocent cu un suflet bun , imi pasa de toata lumea si incercam sa ii ajut pe toti , chiar daca nu eram de mare folos , dar daca vroiai sa muti un munte , te ajutam sa duci cate o galeata de pamant incet cum puteam eu. Tot timpul am fost mic si slabut dar incercam sa gandesc si pentru altii si am dat de gust , de cum sa manipulezi lumea, am inceput de jos cu chesti mici cu lucruri marunte care nu pareau sa conteze prea mult, dar am ajuns in punctul in care controlam oameni mai mult decat ar fi trebuit sa o fac. Fiecare avantaj pe care il aveam asupra cuiva il foloseam la un moment dat si pierdeam ceva...Incepeam sa ma indragostesc , sa fiu bun cu persoana de langa mine sa imi pese sa arat interes si emotii dar se termina brusc in acelasi fel , de fiecare data , in locatii diferite si mai pierdeam ceva...A inceput sa nu imi pese , sa fiu ascuns dupa ramuri de geam negre intr`o fantezie placuta , adoram fantezia aia si inca o fac , sa ma pierd in lumea aia in care tot conteaza de tine de cat te duce capul nu muschii sau cati bani ai in portofel in care erai apreciat pentru cum gandesti nu ce masina conduci din bani parintilor. Era o iluzie frumoasa pentru un copil sarac si singur. Dar lumea evolua in jurul meu si am facuto si eu , am inceput bine , promitator si sa terminat dezastruos , am incercat de nenumarate ori si cu bine si cu rau sa o scot la capat sa nu renunt dar sa renuntat aparent la mine si eu am mai pierdut ceva... si m-am lasat pierdut in timp , dubii ,  manipulari , regrete , fumuri dense si sticle goale. Creeam  ziduri groase in jurul copilului si el tacea si statea linistit in intuneric.I-am impins pe toti de langa mine pentru ca nu aveam nevoie de nimeni si mai pierdeam ceva... Iluzia mea imi adusese cati-va "prieteni" reali care erau acolo pentru ca ii reparam , ii reparam pe ei in timp ce perfectionam monstrul , era situatia perfecta , stiam aproape toate situatile care ma puteau afecta si am profitat pana mi-am creat ziduri sa nu mai aud sau sa vad copilul ala , si atunci am renuntat eu , la tot , la trecut , la viitor mi-am creat propria lume neagra si stateam confortabil in ea. Trecea timp si eu continuam sa zidesc , cate o caramida incet incet cand imi aduceam aminte.Iar intr`o noapte , o conversatie normala auzeam cuviinte de mult cimentate . La inceput imi parea o gluma , inca o voce ce facea misto de mine , dar pe masura ce noptile se scurgeau apareau si raze de lumina. Un zambet adevarat pe un chip de mult cioplit de prefacatorie, dorinte  in cenusa izbugneau in flacari iar soaptele din septembrie solidificau promisiunile de sfarsit de iunie. Si cum ploile de primavara topesc frumusetea zapezii eu pierdeam ceva... Acum pierdeam caramazi si ziduri , iar cand monstrul perfectionat din intamplari trecute a rabufnit , o voce de mult uitata sa strecurat dintre ziduri si ia tinut piept. Persoana aia care nu gresise niciodata cu nimic , care era acolo cand nimeni nu era si te aprecia cand era mai mult rau decat bine , cu initialele intiparite in piele nu merita partea aia din trecut. Am pierdut in timp ceva ... ma pierdeam pe mine facand lucruri mari , cand singurul lucru de care am nevoie e mic o buburuza.

Let`s call it the reason for being me

Well hello there , how you doing? Long time no see

Buna , a trecut ceva timp de cand nu mi-am mai " publicat " sentimentele. Chestia e ca nu a fost ce sa scriu pe aici , unele lucruri chiar nu merg impartasite. Bineinteles ca e tarziu in noapte iar , dar acum nu sunt sticle imprastiate sau pahere goale , nici fumuri dense de tigare. Si e ciudat sa scriu asa dar e un ciudat bun. Revenind la subiect , la motivul postari. Acum cate-va zile am luat foc mai rau ca un soare din cel mai tampit motiv. Mai multe puncte comune cu un personaj de fantezie ,legat de secrete si comportament si in general nu ma deranjeaza dar fraza " nu esti capabil sa daruiesti sau sa primesti iubire" a strans prea mult un robinet care era de mult crapat si a cedat...
E o diferenta intre a nu fi capabil si a nu demonstra , si e una enoorma. Noi "monstri" cum ne vedeti voi , acei oameni care par indiferenti si reci , fara inima si nepasatori suntem probabil printre cei mai distrusi mintal .

 Crezi ca suntem asha ca nu avem altceva mai bun de facut? Ne macina si ne consuma zi de zi toata chestia asta si la sfarsitul zilei doar noi stim prin ce trecem.
Nu stim sa iubim? Iubim mai intens si mai mult ca orice, din tot sufletul si o data ajunsi in stadiul ala , nimic nu mai conteaza pentru noi decat partenerul , poate sa arda toata lumea din partea mea , atata timp cat ea e bine langa mine de restul nu  imi pasa.
Avem pretentii si standarde imposibile? Da le avem , si avem si motive sa avem , noi putem sa dam tot si inca un pic pentru partener , in ochii nostri e tot , e galaxia noastra , motivul pentru care facem orice. Asha ca nu ne luati pe noi ca avem standarde prea mari cand voi nu le impliniti.
Fiecare dintre noi sufera la un moment in viata , dar nu toti cu aceasi intensitate. Lumea moare , e ciclul vieti , relatile se destrama e normal , dar cand acel cineva pentru care ti-ai darui viata , ti-ai construit galaxia in jurul lui , ia un ciocan si iti face lumea in mii de bucatele e cu totul alt nivel. Nu imi mai ziceti mie ca suferiti dupa o aventura cand noi ne pierdem umanitatea si puterea de a mai zambii. Ne-am pictat viata pe sticla si am ramas doar cu cioburi.
Multi ne condamna , ne critica sau ne admira dar is foarte putini care ne si inteleg , deobicei e nevoie de cineva care a trecut deja prin asta.
Nu mai compara ce simti sau ai simtit tu pentru o persoana , cu ce simte sau a simtit alta persoana. Suntem toti la fel , dar atat de diferiti.

Good riddance 2014

In mod oficial dupa ora Romaniei suntem in 2015, dar pe meleagurile unde imi zac organele momentan mai am 55 de minute , deci:
2014 un an frumos oarecum , a inceput destul de naspa , dar se termina magnific. A fost un an plin de peripetii cu vizite frumoase , excursii si privelisti magnifice . Alaturi de aceasi prieteni de ani buni care deja  incet incet se transforma in familie. Am avut momente proaste , cand eram in cel mai josnic punct sau cand eram unul dintre ce`i mai fericiti oameni de pe planeta. Si va multumesc ,ca ati fost acolo in fiecare secunda in care aveam nevoie de voi sau cand faceam crize incercand sa va salvez. Iti multumesc tie tikiiiiii pentru fiecare emotie,discutie, cearta si secunda in care ne injuram in propria noastra iubire, tie Sweetie pt ca fara tiglele tale lipsa sa acopere suruburile mele nu eram astazi aici , Pissycutza piss pissss care torci si zgarii cu fiecare ocazie desi stii ca mai am mult de papat. Am destule persoane sa enumar care au avut un impact minor anul acesta , dar nici unul nu se compara cu ei  3, si nimeni nu o sa ii depaseasca in viitorul apropiat. Fie ca e vorba de  structuri moleculare sau cadou excentrice , din toata nebunia si chaosul din mintea mea, din copilul arogant , manipulator si chiar idiot, o urma de suflet rasare la suprafata de fiecare data cand va am pe voi prin preajma.Asha ca va multumesc inca o data ca imi dati motive sa am un suflet si sa raman uman. Prin amintiri vechi si noi ne luam incet ramas bun de la anul acesta. Iar incepem sa ne facem planuri pentru 2015 din primele secunde. Inca ma bantuie o promisiune facuta demult lui, iar 2015 va fi anul in care ma tin de ea indiferent de situatie , inca vars o lacrima cand ma gandesc la tine , dar stiu ca daca ai avut ocazia ai fost alaturi de mine , si cand ajung acasa lacrima lui ovidiu si pachetul de Viceroy o sa fie in numele tau ca de fiecare data. Mi-ar place sa mai pot vorbi macar 1 minut cu tine , sa te aud cum razi ironic de "linie dreapta" sau cum ma certi cand gresesc, intr`un fel m-am transformat in tine dar totusi atat de diferit...
Planuri nu prea mari , ca am invatat sa ma limitez la imposibil iar alaturi de ei la mii de kilometrii distanta dar la un pas apropiere nimic nu e imposibil .
2015 Bring it on !

No more !

Ultima seara pe meleagurile astea pentru o perioada de timp , o senzatie extrem de urata. Nu faptul ca trebuie sa imi iau "la revedere" de la cate-va persoane sau ca urmeaza o perioada de solidaritate ma inspaimanta , ci faptul ca nu stiu decat o destinatie si cam atat. Iar pentru un maniac obsedat de control asta e una din cele mai mari temeri ale mele. Exact 8 ore mai am fraiele "destinului" meu dupa care trebuie sa improvizez , si mult . N-ar fi prima oara cand se intampla asta , Budapesta , Timisoara , Paris ..am mai trecut deja prin asta dar de fiecare data erau alte circumstante aveam loc de greseli , acum nu exista . Sunt prea multe in joc and i fucking hate loosing. Is ingrozit si in acelasi timp nerabdator , am nevoie de o pauza sa imi pun gandurile un pic in ordine , sa imi stabilesc prioritatile si sa termin cu unele gesturi , dar totul e atat de bine si confortabil aici acum , dupa cum zicea Sweetie "avantaje si dezavantaje" pai ar fi cate-va din fiecare  , avantaje  oras nou , lume noua , experiente noi iar unele 0`uri in plus , dar risc sa pierd niste situatii convenabile in alte planuri iar acuma vine intreabarea ce ma framanta , din 2 situatii in care is fericit pe 2 planuri diferite , pe care sa il aleg...
Iar senzatia asta ca o sa se intample ceva naspa nu dispare nici cum , orice plan sau oricat  incerc sa imi premeditez actiunile...i really got a bad feeling about this one. Pentru o persoana care nu se sperie usor , acum is speriat ..dar ..Cat de rau poate sa fie ? Fizic trece , psihic ? chair te rog sa incerci sa imi faci rau..so fuck it , man up , bring you're A game and bring it on !

The biggest smiles can hide the darkest thoughts

Am ajuns acasa , sincer cu un pic de ciuda , ultimele 2 zile au fost probabil ce-le mai frumoase si satisfacatoare zile din viata mea pe plan profesional. Am primit (mai mult fortat) deja primul cadou de ziua mea , si e al dracului de bun Mr Jack D cand e Gentleman. Intodeauna am incercat sa am mai multe variante sau posibilitati , daca planul A nu merge sa sar la B sau C sau sa incerc sa ma adaptez instant la situatie daca planul de baza imi convine, iar cand am avut de ales intre o "prietenie" pe bani multi dar abuziva sau sa o iau de la 0 in alte medii cu posibilitatea de a cucerii munti de unul singur , bineinteles ca leu`l orgolios si mandru a ales sa lupte de nebun. Si am luptat si m-am straduit sa ajung aici , in momentele in care pot sa stau relaxat pe veranda unei case savurand un pahar si o tigare buna in timp ce altii isi fac treaba data de mine. Cu sofer la dispozitie sau restaurante pline de oameni la costum. Inca ma ciupesc sa nu fie cumva un vis . Dar is constient ca nu o sa tina o viata treaba asta , e doar un "preview" la ce ar putea sa fie daca continui pe drumul asta , daca contiinui sa lupt , sa ma agit sa imi vad de treaba , fara povesti nemuritoare si toate tampenile de pana acum. Toate chestile care m-au transformat in monstru asta , care a omorat copilul inocent cu sclipire in ochi si si-a inchis sentimentele pentru lumea din jurul lui , pentru un maniac cu confirmare de un pshiholog obsedat doar de 1 singur lucru , sa demonstreze la toti si nimanui doar mie ca nu are nevoie de cineva , de o copie fidela a trecutului ca sa fie bine. Poti sa fi fericit si singur , atata timp cat te intelegi cu tine insuti. Am avut parte de lucrul de care ma feream de mult timp , de o discutie cu o persoana complet straina despre mine , fara scuturi sau retineri , fuck it cat de naspa poate sa fie? Am aflat , cand o mama cu 2 baieti la varste apropiate de cand a inceput povestea mea si o diploma de pshiholog cu renume ashezata frumos in rama pe perete plangea dupa ce ma ascultat. Si aveam oarecum nevoie sa ii zic cuiva povestea mea , de cand s-au despartit ai mei , sau cand vedeam o "albina" pe holurile din Avram Stanca si incepeam sa iubesc. De cum imi planuiam in avans pana la cel mai mic detaliu conversatiile de pe scarile de marmura vechi si uitam absolut orice lucru cand o vedeam in fata si speram din toata inima sa zica astazi Da. Cum plangeam de bucurie ca am un fratior sau tremuram de emotii pe aceasi banca din parcul mosilor. Am iubit in cati-va ani cat nu o sa o faca multi in viata lor , am gresit si m-am  razbunat pe cine imi era alaturi , si am avut incredere in persoanele gresite. Plangeam necontrolat in timp ce povesteam , si ma descarcam pe acelasi playlist care imi canta acum in casti. Explicam cum as fi renuntat la oricine si oricine doar sa fie bine , cum am incercat prin metodele mele idioate de copil sa fac lumea sa zambeasca in timp ce ma distrugeam pe mine. Si cat m-am distrus, cati ani mi-au trebuit sa trec peste dezintegrarea sufletului si a tuturor viselor , cum am invatat sa ii repar pe alti doar ca sa ma repar pe mine si am renuntat la tentele sinucigashe din noptile cu mult alcool si fumuri dense doar pentru o razbunare. La cum m-am schimbat sa imi fie mi-e bine chiar daca imi omor bucatii din mine , cum stiu sa manipulez lumea si sa o schimb sa fie bine. Iar sa o citez "Cum am rezistat singur fara medicamente sau spitale cand am problemele astea?" Chiar simplu , nu mai am nimic de pierdut si nu mai am pretentii de la nimeni , doar de la mine. "I defined
I designed my recovery". Am lasat timpul sa treaca , devenind un maniac , obsedat doar de un singur lucru , sa imi satisfac poftele mele si a persoanelor apropiate , chiar daca am mai multe degete la o mana decat ei. Sunt leu si intodeauna am avut pretentii , acum am doar alte standarde , alte sentimente si alte planuri. N-am de gand sa fiu cavalarul pe cal alb care salveaza printesa de mult pierduta in trecut , cand eu am nevoie de o regina cu aceleasi scopuri. . M-am schimbat enorm , fizic , psihic si nu pentru tine sau ei, pentru mine , pentru el cu care ma fut in gura  zi de zi , dar ne iubim in fiecare seara ca in ultimi ani am fost acolo cand nu era nimeni doar decizi proaste si lacrimi varsate anapoda, pentru ea o luminita verde care adoarme cu gandul la o vizita de Paris sau un text scris la betie primit in 3 zile si o minte inspaimintator de atractiva. M-am transformat incat am ajuns "monstrul" acela care nu ii pasa de nimic , spune lucrurilor cum sunt si adora ce are , iar acum nu as schimba nimic , pentru ca sunt sincer cu mine insumi dupa mult timp iar rau si greu o sa mai fie dar nu ne permitem sa cedam. Viata e usoara , luam decizi si nu ne uitam inapoi , alegerea e parte mai grea iar indiferent de situatie soarele o sa vina si pe strada ta.

The bad in good or the good in the bad?

Am cunoscut persoane care chiar daca erau la mii de kilometri distanta incercau sa imi fie aproape iar de curand au fost mai aproape ca niciodata. O saptamana in vizita dar ce saptamana. De cand sunt eu in orasu iubirii si ma plimb pe langa niste "fiare" nu m-am simtit asha. Am vizitat , am ras si m-am distrat intr`o saptamana mai mult si mai bine decat as fi facut in Romania in 3 luni. Nu de alta dar de fiecare data cand ajung in Ro plec mai deteriorat decat am ajuns. Pentru o vacanta intre cunostiinte relativ vechi a fost frumos , era perfect daca putea sa vina si el , acelasi om care ma suporta de ani buni deja , care ma da disparut daca nu ii dau nici un semn de viata 2 zile si care ma accepta asha cum sunt , cu toane sau lacrimi , cu emotii sau tristete. Plimbari pe Sena cu vaporasu cunoscand persoane noi si regrete dupa domnishoare din Iran, ameteli sau racorind`une picioarele in apa de la Louvre ,privelisti de nedescris din varful "fiarelor" sau lenevind la o bere pe iarba unde Indila se facea cunoscuta , in timp ce orasul incepea sa se stinga incet incet, selfie`uri pe cele mai cunoscute bulevarde si sute de rasete. Peripetii de neuitat , o Rudy cu mofturi si geloasa care nu ma lasat nici in cele mai grele momente desii fumega si o latura a Parisului care nu o stiam.Latura acea de turist cu adrenalina si energie de a vizita fiecare loc , a sta la fiecare terasa sau pur si simplu de ai ura pofta buna unui necunoscut pe strada. Imi placea orasul de ceva timp dar acum dupa cate-va zile de hoinarit si colindat cu persoane apropiate , acum e magnific. Un singur gand ma macina , cum o sa fie cand o sa ma plimb cu regina mea pe stradutele aglomerate sau pe malurile Senei la apus de soare... dar asteptam si planuim o vacanta de vis chiar daca ea se face asteptata. Dar cum orice lucru are un inceput are si un sfarsit, acelasi drum facut cu 20 km trebuia refacut. Parca vedeam ce ma asteapta , dar nu a fost chiar asha. O vacanta terminata in zambete si o stare de spirit buna , de mult vroiam asta. Iar acasa cand sa terminat toata povestea a fost liniste si pace fara lacrimi sau tristete , fara regrete sau ciuda ca in trecut. Fara sa ma schimb sa ma suporte cineva am fost eu varianta kpSergiu finala , intre niste cunostinte vazute pentru prima oara iar senzatia a fost magnifica. Mersi Ame si Pissy >:D<


Am tras ani sa ajung in momentu asta de calmitate , a trebuit sa indur multe sa fiu salvatorul multora doar pentru a gasi ce-a mai mica legatura cu starea mea si sa o auto-aplic. M-am schimbat enorm , copilul inocent s-a scufundat in adancul inimi pastrand cu el bucata de trecut. Am lasat in urma copilariile si prostiile de adolescent , am incetat sa imi plang de mila sau sa ma plang de singuratate , dinpotriva am imbratisat`o si am lasat timpul sa treaca , in fiecare zi descopeream ceva nou la mine , am invatat sa traiesc cu mine insumi , fara nici o printesa bosumflata care prefera sa se plimbe pe cer in loc sa aibe incredere si sa ma sustina cand ii promiteam ca o sa ii arat galaxiile

Hell`s week

A da , a inceput saptamana scoasa din caldurosul Iad. Cu sute de kilometri pe zi , zeci de planuri si diverse utilaje. 168 de ore , probabil 120 lucrate iar restu dormite ca un bebelush cu burtica plina. 7 zile in care singurele momente de luciditate sunt momentele in care te opresti sa faci ceva pentru alte persoane. Inconjurat de provocarii si momente critice , e sansa fiecaruia dintre noi sa isi repare sau sa isi faca o reputatie bine meritata. Eu am deja reputatia aia , iar acum a devenit personal. In trecut aveam concurenta iar acum umbrele trecutului isi fac simtite prezenta. Am pretentii de la mine , am pretenti de la restul , e timpul sa imi pun gandurile in ordine , sa imi aleg calea , si sa termin saptamana asta cu capu sus.. Go big or go home , e printre primele ganduri dupa mesajul de buna dimineata, in fiecare dimineata pentru urmatoarele zile. E printre cele mai grele saptamani ale anului , iar daca o fut acum , o fut bine de tot fara vreo sansa de rectificare la timp. Punem picioru in prag , tragem aer in piept si urlam cat ne tin plamani , bring it on ! Am trecut io prin situati mai de cacat ca asta si nu m-am plans de ce as face`o acum , de ce sa o dau acum in bara cand am pentru ce sa ma zbat? Ar trebui sa fi prea prost sau incompetent , si momentan nu mai e doar o parte din tine care te sprijina intr`un fel , e o faptura de poveste care te ghideaza. Asha ca uitate la ceas, bucurate de melodiile ascultate in boxele de la kilometrii distanta ca maine incepe chaosul , iar momentele astea is singurele de calmitate