duminică, 22 iunie 2014

The one that got away...


Ca va toi Serje?
Sa auzit in fundal , o voce atat de cunoscuta si de calma atat de frumoasa atat de ...distrugatoare. O vedeam dupa atata timp , atatea nopti trecusera cu gandul la ea, atatea momente in care imi doream sa fie langa mine , atatea zile in care imi doream atingerea ei , vocea ei, o vroiam pe ea mai rau ca oxigenul sau apa . Deja parea un mit , o raza de soare intr`o furtuna continua , o amintire frumoasa dar atat de dureroasa.
Am inghetat ...La propriu figurat si in toate sensurile posibile , era in fata mea , era ea intr`o rochie neagra cu floarea in par care deja se transformase intr`o semnatura, regretul suprem , aventura de o vara cu urmari pe o viata , persoana care imi daduse speranta in cele mai intunecate momente , care ma placea pe mine pentru ce eram , care ma admira ca rezist , care ma critica direct sau ma provoca la batalii pe viata si pe moarte.
Am stat si am povestit minute bune ,iar timpul nu era de partea noastra.Am povestit de prezent , viitor iar intr-un final am ajuns la trecut , am renuntat la tot, la masti la orgoliu la gandurile malefice, fara regrete fara orgoliu fara vrun scut sau buton. Fara sa ne pese de el sau de ei am vorbit mai deschis decat o sa o mai fac vreodata...
Nu imi pasa , de ce e , de ce o sa fie , de cine e aici pentru cate-va momente esti al meu. Zicea cu un zambet si o privire atat de inocenta si de calda incat putea sa topeasca diamantul.
Si am dansat , fara prea mult alchool sau alte substante nocive , am dansat de dragul trecutului , iar pentru cate-va minute eram pe alta planeta , in alta dimensiune iar daca as avea puterea sa intorc timpul , m-as intoarce in momentul ala la infinit. Atat de sigur , atat de calm si linistitor , atat de ...
Ne strangeam in brate de parca am vazut viitorul iar astea erau ultimele clipe impreuna , ii simteam bataile inimi , rasuflarea , era atat de aproape dar totusi atat de departe. Era o fantoma palpabila.
Trebuie sa plec , erau cuvintele ce ma aduceau la realitatea crunta , venise momentul despartiri de iluzia perfecta de momentul mult asteptat si rafnit.
Sper din toata inima sa fi bine si fericita.
Ma pupa pe obraz si imi sopteste .
 Imi pare rau , imi pare rau de noi , de ce putea sa fie , de ce am fost, de decizile noastre , de alegerea mea . Poate in alta viata o sa avem ce meritam , pe noi. Nu renunta niciodata si nu uita , te , te ....
Iase pe usa urmata indeaproape de el , iar eu raman cu o mie de ganduri , o suta de motive sa o opresc si o voce care imi zice sa nu fac nimic , e prea tarziu.
Trecusera cate-va ore , Rudy ma asculta cum plang ca un copil mic , si cat doare, si nu fizic , era frumos sa fie fizic...aceasi melodie pe repeat , acelasi miros de parfum si aceasi intrebare intr`un dezastru mintal ...Oare ea era?