Let`s call it the reason for being me

Well hello there , how you doing? Long time no see

Buna , a trecut ceva timp de cand nu mi-am mai " publicat " sentimentele. Chestia e ca nu a fost ce sa scriu pe aici , unele lucruri chiar nu merg impartasite. Bineinteles ca e tarziu in noapte iar , dar acum nu sunt sticle imprastiate sau pahere goale , nici fumuri dense de tigare. Si e ciudat sa scriu asa dar e un ciudat bun. Revenind la subiect , la motivul postari. Acum cate-va zile am luat foc mai rau ca un soare din cel mai tampit motiv. Mai multe puncte comune cu un personaj de fantezie ,legat de secrete si comportament si in general nu ma deranjeaza dar fraza " nu esti capabil sa daruiesti sau sa primesti iubire" a strans prea mult un robinet care era de mult crapat si a cedat...
E o diferenta intre a nu fi capabil si a nu demonstra , si e una enoorma. Noi "monstri" cum ne vedeti voi , acei oameni care par indiferenti si reci , fara inima si nepasatori suntem probabil printre cei mai distrusi mintal .

 Crezi ca suntem asha ca nu avem altceva mai bun de facut? Ne macina si ne consuma zi de zi toata chestia asta si la sfarsitul zilei doar noi stim prin ce trecem.
Nu stim sa iubim? Iubim mai intens si mai mult ca orice, din tot sufletul si o data ajunsi in stadiul ala , nimic nu mai conteaza pentru noi decat partenerul , poate sa arda toata lumea din partea mea , atata timp cat ea e bine langa mine de restul nu  imi pasa.
Avem pretentii si standarde imposibile? Da le avem , si avem si motive sa avem , noi putem sa dam tot si inca un pic pentru partener , in ochii nostri e tot , e galaxia noastra , motivul pentru care facem orice. Asha ca nu ne luati pe noi ca avem standarde prea mari cand voi nu le impliniti.
Fiecare dintre noi sufera la un moment in viata , dar nu toti cu aceasi intensitate. Lumea moare , e ciclul vieti , relatile se destrama e normal , dar cand acel cineva pentru care ti-ai darui viata , ti-ai construit galaxia in jurul lui , ia un ciocan si iti face lumea in mii de bucatele e cu totul alt nivel. Nu imi mai ziceti mie ca suferiti dupa o aventura cand noi ne pierdem umanitatea si puterea de a mai zambii. Ne-am pictat viata pe sticla si am ramas doar cu cioburi.
Multi ne condamna , ne critica sau ne admira dar is foarte putini care ne si inteleg , deobicei e nevoie de cineva care a trecut deja prin asta.
Nu mai compara ce simti sau ai simtit tu pentru o persoana , cu ce simte sau a simtit alta persoana. Suntem toti la fel , dar atat de diferiti.