Am scris destul de mult , cu ce aveam pe suflet , cum ma simt dupa fazele de azi dar orgoliul a castigat si cu un ctrl + a + delete raman toate la locul lor. Ce rost are sa te plangi sa creezi mila? Urasc sa vad ca ma priveste lumea cu mila , indiferent de persoana sau situatie. Nu mai sunt baiatul ala gen emo cu fata de copil nevinovat , timpul si-a lasat incet amprenta si pe mine. Am vazut diferenta dintr-e o camasa si un hanorac negru , sapca sau o tunsoare de doamne ajuta.Ma schimb incet incet si o parte din mine se impotriveste din toate puterile... dar unele lucruri trebuie lasate in spate pentru a putea privi in fata. Ma tot uit la telefon , minute , credit si pentru ce? Am 3 apeluri facute in tara de cand am ajuns si nu simt nevoia sa sun ca alta data , un telefon nici nu stiu pe unde e , sau daca mai e.Sunt prea obosit fizic si psihic de toate balivernele si texte.Mi-am luat shocul vieti si indurat detule ...never wound what you can't kill. Asa ca incet renunt la trecut cu tot ce il cuprindea si incerc sa imi fac un plan stabil de viitor
pS: Melodie "primita" dar o ador :X
viata merge doar inainte, nu si inapoi, cu sau fara permisiunea noastra. asa ca mai bine am invata sa tinem pasul. Good luck with your future plans!
RăspundețiȘtergereVei reusi tot ce iti propui, sper doar ca tu sa fi mai puternic decat mine si sa uiti totul daca asta te face fericit. Ai grja de tine! Si inca o chestie...pentru mine niciodata nu ai inspirat mila. Dar da, ai dreptate, niciodata nu iti doresti ceva pe care nu il poti ucide, dar sincer, daca as putea sa ucid acel om, as face-o? doar pentru a fi apoi singura? Nu!!
RăspundețiȘtergere