luni, 18 iulie 2011

Ea ?? In lumea mea? Imposibil, era condamnata la exil si apare aici , acum? Nu , sigur o confund , cand aud o voce bine intiparita in minte..Am venit , scuze ca am intarziat dar stii cum e tata...Nu o intreb nimic , ne plimbam pe malurile Senei incet , savurand parca fiecare stea ce ii sclipea in privire. Inchid trecutul undeva bine ascuns in mine si ma bucur de moment , de rasetele adevarate si impiedicarile in singura piatra de pe strada. Zambind fara dificultate sau vrun gand meschin in spate , ne aducem aminte de faze , de planurii si sperante. Imi da un stick , o arhiva parolata cu o data ce nu o uit niciodata. Sa se tina de promisiune? Prefer sa nu intreb nimic , doar sa ma bucur de o seara perfecta. Imi sopteste incet la ureche ca e obosita si sa mergem acasa , ne oprim pe drum la "galeata de strips`uri" si comparam gusturii cunoscute. Trebuie sa recunosc ca adoram sentimentul , priverea Ei , senzatia. Toata seara mi se parea perfecta , dar ma macinau intrebariile , prefer sa ajung acasa , sa nu o dau in bara acum. Vreau sa o ating , sa o strang in brate , sa o sarut , sa facem dragoste pana dimineata dar ceva ma retine. Ajungem acasa intr`un final si ii multumesc pentru seara asta. "Mersi pt ce? e doar inceputul." Ma mangaie incet pe fata , dau sa o sarut si mana ei devine instant rece ca un iceberg...


Sergiu , pune`te in pat , iar ai adormit la calculator...


4 comentarii:

  1. O promisiune e totusi o promisiune... si macar un 17 as fi vrut sa fie unul real...

    RăspundețiȘtergere
  2. "O promisiune" Nu m`ai are adevaratul inteles in ziua de azi..Nu are rost sa incep cu scoaterii de ochii , dar stii raspunsul

    RăspundețiȘtergere
  3. Da sau nu ce? Ca sincer nu inteleg

    RăspundețiȘtergere