Deabea a inceput ziua si am o stare imensa de dor de tara. In special de 1 lucru si nu de persoane , vroiam sa scap , sa plec cat mai departe , sa nu fiu nevoit sa ma intorc doar in cazuri extreme si acum...Acum inchid ochi si visez pt ca orice as face , oricum m-as descurca nu va mai fi la fel, si in nici un caz nu ma voi trezi cu aceasi priveliste bine intiparita in minte , cu aceleasi zgomote de animale , cu singuratate si liniste. Imi e dor sa prives pe geamul spart la oras , sa ascult usa cum scartaie cand venea cineva , sa stau pe fotoliu si sa numar crapaturii , sa fiu in lumea mea. Fie ea cum o fii , trecuta prin ani fara prea mari schimbarii, dar e doar a mea si nu am apreciat`o atunci si acum ma gandesc oare incet incet , toate lucrurile o sa le regret cu decizia de a pleca? Toata lumea ne zice sa nu revenim pt ca nu avem la ce , dar voi , ce`i pt care suntem aici si induram, v-ati gandit cum ne simtim ? Prin ce trecem sau ne facem ca nu vedem? Toti aveti pretenti mai mici sau mai marii , fie directe sau indirecte fie ca ne simtim noi sau ne spuneti. Majoritatea ar da luna de pe cer pt o persoana speciala , dar cati dintre noi o si arata? Eu acum m`as plimba , si nu pe malurile marii sau centre cunoscute pt a ajunge in cluburi fitzoase expirate de mult, ci pe langa un carrefour , prin spatele garii printr`o Colonie pt a ajunge unde imi doresc atat de mult sa fiu acum. Pur si simplu vreau sa fiu acasa in adevaratul sens al cuvantului... Ma duc sa visez pe cele mai mari regrete in acelasi loc ...Night Night
sâmbătă, 25 iunie 2011
Casa , Masa , Pasa?
Deabea a inceput ziua si am o stare imensa de dor de tara. In special de 1 lucru si nu de persoane , vroiam sa scap , sa plec cat mai departe , sa nu fiu nevoit sa ma intorc doar in cazuri extreme si acum...Acum inchid ochi si visez pt ca orice as face , oricum m-as descurca nu va mai fi la fel, si in nici un caz nu ma voi trezi cu aceasi priveliste bine intiparita in minte , cu aceleasi zgomote de animale , cu singuratate si liniste. Imi e dor sa prives pe geamul spart la oras , sa ascult usa cum scartaie cand venea cineva , sa stau pe fotoliu si sa numar crapaturii , sa fiu in lumea mea. Fie ea cum o fii , trecuta prin ani fara prea mari schimbarii, dar e doar a mea si nu am apreciat`o atunci si acum ma gandesc oare incet incet , toate lucrurile o sa le regret cu decizia de a pleca? Toata lumea ne zice sa nu revenim pt ca nu avem la ce , dar voi , ce`i pt care suntem aici si induram, v-ati gandit cum ne simtim ? Prin ce trecem sau ne facem ca nu vedem? Toti aveti pretenti mai mici sau mai marii , fie directe sau indirecte fie ca ne simtim noi sau ne spuneti. Majoritatea ar da luna de pe cer pt o persoana speciala , dar cati dintre noi o si arata? Eu acum m`as plimba , si nu pe malurile marii sau centre cunoscute pt a ajunge in cluburi fitzoase expirate de mult, ci pe langa un carrefour , prin spatele garii printr`o Colonie pt a ajunge unde imi doresc atat de mult sa fiu acum. Pur si simplu vreau sa fiu acasa in adevaratul sens al cuvantului... Ma duc sa visez pe cele mai mari regrete in acelasi loc ...Night Night
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
si asta e doar inceputul regretelor tale...
RăspundețiȘtergere