Ma prosteam pe facebook cu o cunostinta veche. Ascultam melodiile pe a caror versuri am crescut. Toate bune si frumoase pana acum. A postat o melodie cu multe amintiri pentru mine . Am mutit, in 5 minute mi-am amintit faze si patani de-a lungul a 6 ani. Si bune si rele , momente de fericire si de tristete. Cand intru intr-un joc , nu-mi place sa ies primul niciodata , prefer sa ma lupt sa continuii indiferent de ce se intampla , dar acum nu mai pot. Mi`a blocat gandurile , sentimente, tot. Realizez ca trecutul nu e asha de usor de lasat in urma , si inca ma "bantuie" si inseamna mai mult decat credeam. Stiu ca nu ma pot intoarce , sau sa iau parti din trecutul meu in viitor. Sunt egoist si nesimtit pentru ca nu renunt , dar cine poate sa renunte la singurul lucru care ii fac sa se simta umani? Sa se simta bine , fericiti chiar daca lumea din jurul lor se dastrama.. Treci cu vederea unele lucruri , ierti , mergi mai departe . Dar esti dispus sa renunti total la lucrul care te face sa respiri?
esti dispus sa renunti la persoana ce te face sa te simti uman atunci cand toata viata ai trait in urma unui personaj defapt?
RăspundețiȘtergere