joi, 30 decembrie 2010

Pointless

Se spune ca destinu il ai scris , ca nu ti`l faci tu, dar daca am corector? Acum nu as vrea sa fiu nici aici nici acolo, mi`ar place sa ma pot intoarce in timp , sa rad de verisoare mai colorate, sa`mi las semnatura pe stalpi cladiri istorice din centru,sa stau sa inghet 20 de minute pana mi se acopera urmele de zapada doar sa nu stie ca am ajuns , sa`i vad bucuria in ochi cand ma vede. Am gresit mult , extrem de mult unele chesti nici eu nu le`as ierta, i`am citit textu plin de sentiment ca un spectacol de opera sau balet , mi`a dat o lacrima cand ii citeam suferinta creata din mandrie si prostie de niste copi indragostiti de inamici lor , e ciudat sa scriu ca plang ce simt , niciodata nu am fost genu sa se planga la alti , tine`am in mine si ma razbunam incet incet pe fiecare asta e cea mai mare ambitie a unui Leu , razbunarea si cu asta vom ramane intodeauna. Ma uit acum in jur si ma vad peste 20 , 30 de ani paharu pe jumate care nici nu stiu exact dc il consum , pachetu de tigari mototolit ,intuneric singuratate si tristete, priviri lungi spre telefon poate suna, Mi`am ales singur drumu la 17 , aceasi data dar in context diferit, o colega zicea "Drumul spre iad e pavat cu trandafiri , dar trandafiri inteapa" am incercat sa imi fac viata cat mai perfecta netinand cont de intepaturile din jur.
Se termina si 2010 anu cu cele mai multe schimbari a inceput prost se termina la fel , intre sticle ,chistoace , singuratate, si acel gol imens in piept , fara mana calda care sa ma inveleasca si sa ma trezeasca , nu e un vis urat e realitatea si tre sa rezist pt absolut nici un motiv bine intemeiat...



nu stiu dc fac asta , dar simt nevoia

3 comentarii:

  1. :| 17... stiu sentimentul...cand te inneci in propriile lacrimi si ce-l pentru care la disperare ti-ai da si viata te ignora din mandrie si te face sa crezi ca te-a uitat undeva in trecutul lui. Be strong..ce nu te omoara te face mai puternic...si pana la urma , niciodata nu ne-au placut trandafirii!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu cum am ajuns concret aici...si nici nu vei vedea ce scriu , decat poate dupa mult timp , insa atunci cand mi-e dor de ceva, acel "tu" care a scris asta, e unul din ele... Stiu ca nu mai exista persoana asta, la fel cum nu mai exista-n mine fata din avram stanca...insa pana unul din noi doi moare, suntem cei care au dat nastere acelor personaje , pasiuni,iubiri..si-amintiri care ne revin in minte din ce in ce mai rar.. Dar cine stie , poate vom avea timp de gandire la batranete...Pe care sper sa o apucam... Sper ca ai , vei avea si ai avut o viata frumoasa... J.D.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr'o oarecare masura suntem batrani deja, am trecut prin situatii ce nu trec unii o viata in treaga. Acel eu inca e ascuns undeva inchis printr'o celula din mintea mea dar nu am motive sau nevoie sa il las la putere. Ne-am schimbat mult extem de mult iar oricat de mult am nega schimbarile astea au durut. Amandoi am avut de ales o parte din viitorul nostru si am facut-o si ne-am asumat responsabilitatea pentru alegerile noastre. Sper doar ca sa ne intalnim peste multi ani sa stam pe o banca in parc si sa ne uitam la nepotii cum se joaca impreuna si sa ne povestim vietile..fara regrete fara minciunii orgolii si intenti ascunse. Pana atunci ramai cu bine kinderit'o si ai grija de tine

      Ștergere